Aseara am fost la proteste. Am iesit manat de o mahnire cauzata de oamenii care se comporta precum Iuda pentru o mana de bani, oameni dusi de nas pe ritmuri turbo-folk in armonia olfactiva de mici si bere, oamenii pentru care se iese in strada in toata tara, cei de la Rosia Montana.

Nu sunt genul care protesteaza pentru orice. Nu sunt genul care se da de partea gloatei mai mari si cauta nod in papura. Nu caut “galceava”, dar cum sa stai in casa cand in presa circula aberatii ca s-au strans cateva sute de oameni sa admire stelele de deasupra Bucurestiului? Cum sa stai in casa in conditiile in care in Rosia Montana oamenii sarbatoreau “Ziua Minerului” cu Mandinga, Andreea Banica si Proconsul? Cum sa stai in casa cand edilii locali spun ca sunt niste prosti cei care protesteaza impotriva locurilor de munca si “salvarea” zonei?

Totusi, pe parcursul primelor 7 zile de proteste am ales sa stau in casa. Nu stiu de ce. Poate din comoditate. Poate ca nu am vrut sa ma consider “protestatar”. Poate pentru ca nu imi placea ideea sa ies, sa tip si  sa ocup carosabilul. In tot acest timp am ales sa ma documentez, sa vad parerile pro si contra proiectului Rosia Montana, sa pun in balanta de ce e bine si de ce nu e bine sa se exploateze acea zona. Cu fiecare articol citit, crestea in mine o durere, o neliniste si o ura.

Totul a pornit de la acest articol. Am fost circumspect in a arunca pareri in online. Nu am dat attend la niciun eveniment si nici macar un LIKE la poze cu si despre proteste. Am vrut mai multe detalii. Crede-ma ca este greu sa cauti ceva veridic si care nu face parte din comunicatele de presa ale RMGC (Rosia Montana Gold Corporation). Nu aveam nevoie de clorul lor “piaristic” si nici de influentele politice locale.

Exista multe teorii in privinta zacamintelor existente acolo. Am mai aflat ca pe langa aur si argint, in acel loc exista (pare-se, nimic certificat) un zacamant de wolfram (si nu numai). Daca nu te mai ajuta chimia invatata in liceu, wolframul este folosit in industria militara – la munitie anti-blindaj, la proiectile si arme nucleare. Aurul este un nimic in comparatie cu puterea economica si militara data de un zacamant de wolfram. Ajuns pe mana cui nu trebuie, poate sa influenteze desfasurarea unui posibil razboi. Tot ce va ramane in urma dupa exploatare este o mare gaura plina cu cianuri si o apa care nu va mai fi niciodata potabila.

Bai, oamenilor! Va vindeti pentru cativa mici si cateva beri? Va dati sufletul pe ritmul muzicii unor artisti care si-au patat microfonul cu sangele copiilor ce se vor naste in acea zona?

Localnicii din Rosia Montana sarbatoreau in timp ce mii de oameni au iesit in strada PENTRU EI. In Bucuresti s-au vehiculat cifre intre 5.000 si 12.000. Oamenii astia isi iau din timpul lor sa le arate celor care se informeaza doar prin televiziune ca ceea ce se intampla este de interes national si ca ii va afecta si pe ei.  Asta m-a scos din casa. Mizeria asta mediatica. Sunt scarbit sa vad ca doar Digi si Realitatea dau stiri despre proteste (care nu reflecta pe deplin situatia si atmosfera pasnica din timpul lor, oamenii OK si decenti). Unde este informarea? Unde este realitatea jurnalistica? Totul sta in niste contracte “grosolane” care ii indoapa aici si acum.
Si? Maine? Poimaine? Peste 20 de ani? Pai… maine putem sa murim de foame, de boli de piele, de inima rea ca am ales sa dam curs unui asemenea proiect…

Nu vreau sa instig la iesit in strada. Asta depinde de fiecare. Vreau doar sa informez ca sunt printre cei care sunt impotriva acestui proiect. Am ales, informandu-ma in prealabil, sa ies. Am ales sa strig catre cei care se vand: Gasiti solutii locale si care nu ne afecteaza sanatatea.

Am auzit pe cineva aseara spunand: “Facem parte din istorie”. Cat timp internetul este liber, oamenii vor putea sa fie informati, sa comunice, sa isi ceara drepturile.

Sursa foto: Piata Universitatii by Cristian Vasile (IGU)