Ma trezesc la 3 dimineata. Nu pot sa dorm. Imi frec agale blandele lasate de un tantar ce pe seara a fost anemic. Iar am uitat sa inchid usa la balcon! Incerc sa intind mana spre pachetul de tigari… nu este… nu mai am…

Sunt nevoit sa ma imbrac si sa merg la magazinul din colt. Inca nu mi-am revenit din amorteala somnului. Imi frec ochii si arunc pe strada nisipul lui Mos Ene. Ma impiedic de prima scara ce imi iese in cale. O injur discret si imi frec iar ochii.

Ajung la magazin si incerc sa imi iau cafea si tigari. Degeaba! Cuvintele nu-mi ies. Ii spun de 3 ori vanzatorului ce pachet sa imi dea.

Precum un copil in ziua de Craciun plec spre casa gandindu-ma cum o sa stau pe balcon si o sa imi fumez prima tigara.

Ajung. Imi pregatesc cafeaua si ies afara. Cartierul inca doarme. Aprind. Trag primul fum. Gura imi amorteste imediat. Injur. Iau prima gura de cafea. De aici imi incepe dimineata. Este ora 3 si jumatate.

Ma apuc de treaba si mi se face un dor nebun sa vad soarele. Imi promit ca o sa vad rasaritul. Se face ora 6. Ma descotorosesc de laptop  si incep sa ma imbrac.

Ora 6:30. Imi iau inima in dinti si aparatul. Cobor inca ametit scarile blocului. Pasesc de parca nu as vrea sa trezesc orasul. Ies pe usa blocului si ma loveste un curent de aer rece. Iau ceva racoare si o bag in buzunar prin pumnii stransi. Zambesc.

Ma apropii de parc si incep sa grabesc pasii. Sper sa ajung la timp!

Ajung in locul parca visat in putinele ore de somn. Astept. Pasarelele imi ciripesc de “Buna dimineata”.

In jurul meu incep sa alerge cativa oameni. Nu-i bag in seama. Mi se pare ca vor sa imi calce gandurile cu pasii lor repezi. Ii ignor.

Il vad! E aici! S-a trezit! Ma atinge cu razele lui. Ma mangaie si imi da putere sa incep o noua zi. Imi mangaie usor fata. Fug pentru cateva secunde spre o alta lume. Ma rupe din acest film macanitul unor rate ce abia s-au trezit din racoarea parcului. Le dau “Buna dimineata!” si plec spre casa zambind.