Participand la prima mea noapte a agentiilor in calitate de gazda, am descoperit mecanismul si desfasuratorul unui astfel de eveniment. E drept, din partea agentiei, nu a celui interesat.
Tot ce imi reprosez este ca nu am avut suficiente “cojones” sa particip la toate editiile in cursul celor 8 ani de la transhumanta catre Capitala.

forrest_tree

Stii cum este treaba asta cu doritorii de o experienta intr-o agentie? Stii cum te vede agentia? Este sentimentul pe care il ai cand mergi la o plimbare in parc si vrei sa te asezi la umbra unui copac – sunt multi, sunt la fel si toti fac umbra. Nu difera cu nimic.

Ceea ce m-a frapat in urma vizitelor studentilor in agentie este lipsa lor de incredere, este complacerea lor in locsorul moale si pufos,  timiditatea lor.
In seara respectiva, au fost cateva intrebari pertinente, ceva curiozitati si aspiratii. Din pacate, toate au murit la rasaritul soarelui de a doua zi. Dupa acea seara, nu am mai primit nici macar o intrebare, macar o curiozitate sa rasara din vizuina gandurilor marete, ale studentului optimist… Au fost doar cateva cereri de prietenie pe Facebook.

Le-am dat accept si ne continuam vietile in acelasi fel, dar cu un prieten virtual tacut in plus. As fi vrut sa vad mai mult entuziasm din partea lor, mai multa sete de cunoastere, mai multe intrebari indiscret de pertinente.
Ai in lista ta un om din agentie? Intreaba-l lucruri! Ce poate sa ti se intample mai rau? In afara de un unfriend pe Facebook, nu cred ca exista alt raspuns socant.