Se intampla ca in fiecare zi sa imi vina o idee despre ce as putea sa scriu pe blog, dar, daca nu se concretizeaza destul de curand, ajunge sa fie “draft” in creier si sa ramana acolo pana o voi face (poate) mai buna si destul de diferita de sensul “raw” (din momentul nasterii).

Poate s-a observat in ultima vreme pe contul de Facebook entuziasmul meu de a ajunge PR pentru Stigma si bucuria pentru emisiunile la care am ajuns alaturi de ei. Voi scrie si despre acest lucru cand toata campania de promovare se va incheia.

Nu ajung sa imi pun ideile intr-un loc pentru ca sunt foarte multe lucruri ce imi consuma energia, entuziasmul si fericirea profesionala. Nu este pentru ca nu vreau sau nu pot. Este pentru ca imi place sa gandesc tot articolul si sa il duc acolo unde vreau sa il duc cu gandul pe cel ce citeste despre “defularea zilei” respective. Acest lucru necesita multa atentie si timp.

 

Nu scriu des pe blog pentru ca:
– am un job foarte frumos de Public Relations la True Club;
– fac PR pentru o trupa foarte misto de cover-uri – Emanuel Mirea Band;
– pentru ca in ultima vreme am inceput campania de promovare pentru Stigma pe site, Facebook, Twitter si aparitii la TV;
– pentru ca demonii literelor se revolta si vor sa atace tot ceea ce este profan;
– pentru ca vad tot mai multe mizerii in online;
– pentru ca nu vreau sa fiu confundat cu tipologia oamenilor care posteaza doar ca sa posteze ceva;
– pentru ca scriu atunci cand simt cu adevarat ca am ceva de spus.

Toate acestea si multe alte lucruri ce pot fi citite printre randuri ma fac sa pun un pas … inapoi si sa privesc cu oarecare reticenta “meseria” de blogger.