Traim intr-o societate care simte nevoia de comunicare. Avem acum la dispozitie prea multe canale ce faciliteaza acest lucru. “Banalele” retele de socializare, mancatoare de timp, ne zgandara o nevoie acuta de a fi in centrul atentiei si de a cauta “Sfantul LIKE” mai rau ca pe o recompensa financiara.

Tot mai multi incearca sa isi dezvolte un alter-ego in online si sa il hraneasca zilnic cu poze, postari si “relationship status” schimbat…sa vada lumea, dom’le! Toate acestea pentru un LIKE! Cand am fost la RoNewMedia (2012),  reprezentantii Facebook  ne-au spus ca indicat ar fi sa postezi cam o data pe zi. Pai…stai! Si cu feedback-ul ce facem? Va trebui sa astept pana maine sa mai primesc o notificare? Vreau sa fiu bagat in seama si sa bag in seama! Acum! (eram ironic, Sheldon Cooper!)

Social Media ajuta tocilarii si perversii sa si-o puna mai usor! Asta este clar! Saracul Freud, daca ar vedea el cati hormoni umbla in online, s-ar rasuci in mormant! Fiecare cauta ceva aici – AICI definind online-ul mare si frumos ca o padure cu stejari in care sunt fel de fel de uscaturi si niste iepuri care se “cotzaie” p’aici-p’acolo!

Toata tehnologia asta te baga mai usor in pat si te scoala la fel de repede din el pentru a vedea alte notificari si mesaje. Este un ciclu rapid de scurgere de informatii, de ganduri, de sentimente. Mi se pare ca debitul intamplarilor zilnice ne face sa nu mai rezonam la fel de usor la acesti stimuli. Sunt mii de ganduri si idei care trec pe langa noi zilnic si nu avem cum sa inglobam atat de multa informatie. Multe din ele sunt precum notificarile. Le vezi, dai click si treci imediat la alta idee.

S-a pierdut farmecul, s-a pierdut naivitatea. S-a stins romantismul.