Am avut placerea si neplacerea sa citesc doua articole. Am plans si am ras. Am inchis browserul scarbit si am aplaudat.

Sa ne intelegem. Reactia de bine este la acest articol. Reactia de scarbire este la adresa acestuia. Toata stima pentru Dorin Lazar. A spus mai multe printre randuri decat prin cuvintele insirate pe blog.

blogger_blog_blogosfera

Imi place cand vad cate unul care arunca vehement cu scuipat ca el nu e blogger si ca uraste bloggerii. Este ca si cum ai tipa in gura mare “De ce va uitati la mine?”. Este intruchiparea absoluta a frustarilor, de la prima bataie primita de la parinti, wedgie-urile din careul scolii si pana la glumele legate de cosurile din liceu.

Daca nu esti blogger, de ce ai un blog? Daca nu esti blogger, de ce vrei atentie? Daca nu esti blogger, de ce te iei in gura cu un blogger?

Asa cum apele raurilor trec pe langa rahatii de urs, la fel trec si frustrarile unora pe diverse subiecte. Nu ma refer doar la bloggeri. Poate fi despre orice altceva. Despre bagatori in seama si dat cu parerea.
Frustrarile si oftica sunt boli rele. Iti mananca sufletul si iti conduc mintea.
Glorie mielului!