Nu stiu daca ai ajuns aici pentru ca ma citesti frecvent, ai fost redirectionat sau imi esti prieten si ai vazut ca am mai postat ceva pe Facebook. Nici nu ma intereseaza de data asta. Ma voi bucura daca la final vei ramane cu o informatie de la care iti vei forma o opinie.
Eu scriu doar pentru a exersa, nu pentru a ma considera un blogger. Nici acest loc nu este un blog. Este doar un jurnal de ganduri.

Nu cred ca ai nevoie de definitii. Pe acelea le poti citi in DEX sau iti vor fi explicate de alte persoane, cele care practica “meseria” asta. Blog, bloggeri, blogosfera, toate fac parte din acelasi ecosistem informational din care tu iti tragi pareri, sfaturi, cunostinte. Sunt alternativa ta la site-urile de stiri si publicatiile online, de care esti satul.

Ceea ce trebuie sa intelegi este ca fiecare avem o viata offline, cea in care putem spune prin vorbe mai mult decat prin cuvinte scrise, cea in care gandesti si in care iti exerciti acest drept in diverse cercuri sociale. Nu iti voi “vorbi” din perspectiva unui blogger, ci din perspectiva unui om din agentie, cel care cauta canale prin care sa isi atinga KPI-ul si sa isi multumeasca brandul (clientul) pentru care lucreaza.

Pe langa toate acestea, daca ma citesti pentru prima oara, vreau sa intelegi ca nu aveai cum sa auzi de mine. Eu sunt cel caruia ii place sa stea in umbra, cel care da indicatii. Incepand de la PR-ul de club si PR-ul de trupa, rolul meu era sa scot in fata artistii. Nu eram niciodata pe scena, dar eram undeva in spate, cu un ochi pe trupa si celalalt pe public. Intre timp, nu s-a schimbat nimic (in afara de locul de munca). Acum, sunt cu un ochi pe clientul meu si cu celalalt pe comunitatea din jurul lui.

Trecand peste aceasta introducere lunga, trebuie sa mai adaug ca factorul determinant al acestui articol a fost un altul scris saptamana trecuta.

blogger_blog_blogosfera

Geneza blogului
Blogurile au aparut ca un exercitiu de scriere. Intre timp, ele au reusit sa stranga in jurul lor o comunitate si sa fie citite zilnic de multi oameni. Intotdeauna vor exista pareri pro si contra. Pe de o parte, cei care erau de acord cu ceea ce scrie bloggerul il ajutau cu raspandirea informatiei si cei care erau impotriva ideii lui isi intorceau propria comunitate impotriva bloggerului.

Dupa o anumita etapa, cea a atingerii unei cifre rotunde de cititori, au intervenit brandurile, cele care puteau sa isi promoveze produsele prin bloggeri. Agentiile au profitat de aceasta ocazie si au implicat bloggerii in campanii. Din acea clipa, blogosfera s-a schimbat.

Nu am cum sa scriu mai multe despre livrarea unui continut pentru ca nu am fost niciodata intr-o campanie. In plus, scriu rar despre branduri. Despre IKEA am facut-o sa vad cum imi pot alege cuvintele, ca un… exercitiu.

Exista o ecuatie de 3: blog -> agentie -> client
Bloggerul scrie despre ce il pasioneaza, ce doreste si ca sa ofere informatii cititorilor sai. Clientul doreste sa isi promoveze produsul in mediul online si, pe langa canalele de socializare, vrea sa foloseasca si bloggerii. Aici intervine agentia.
Conditionata sa ofere acele “cifre bune” pe care le doreste clientul, o agentie va folosi o sursa sigura, un blogger care livreaza, care se incadreaza in bugetul clientului si care nu va da gres. O agentie nu are cum sa faca o greseala pentru ca totul se invarte in jurul unor bugete. Agentia este cea care face recomandarile de bloggeri.

Ceea ce multi nu inteleg
Asa cum scria si hoinaru.ro, un blog are nevoie de bani. Bugetul poate varia in functie de domeniu, tema, plug-in-uri, de tematica, experiente, conferintele la care participa si de multe altele. Un blog nu se poate sustine doar din cifrele celor care il citesc sau din like-urile de pe Facebook. Un blogger are nevoie de un job. De multe ori, este greu sa ai un job si sa scrii in acelasi timp. Blogging-ul este (in sine) un job. Iti ia timp, energie, creativitate.

Ecuatia are o rezolvare
Bloggerul va scrie despre ceea ce crede ca ii va aduce un venit. Agentia va alege bloggerul care va livra in bugetul alocat. Clientul va fi multumit daca acea campanie, in care a investit sute/mii de euro, a fost de impact.
Este simplu. Degeaba comunitatea tipa si haterii sunt hateri doar pentru ca e cool sa fii impotriva curentului. Bloggerii sunt “piscotari” doar pentru ca nu stiu cum sa isi livreze continutul. Am citit articole in care totul era impachetat atat de bine, incat nu iti dadeai seama ca este un brand in spate.

Ti se povesteste, nu ti se impinge pe gat
Tu vrei sa fii informat. Asta este si rolul unui blogger. El scrie, tu esti informat. Mai departe, tu decizi daca vrei sa cumperi acel produs. Exista si cazuri in care bloggerul este scuturat ca isi vinde sufletul prea in vazul tuturor. Isi merita soarta! Aici intervine “piscotareala”. Din cauza ta, ceilalti sunt pusi in aceeasi oala cu tine, cel care ai stricat jucaria. Nu iti pot spune prea multe (nu am voie), dar ii pot da dreptate lui Zoso.

Crestem si noi mari?
De multe ori am incercat sa implic in campanii bloggeri mai mici (din perspectiva numarului de fani/cititori). Nu am cum sa fac asta fara ajutorul lor. De la nume (crede-ma ca a contat ca nu au .ro) si pana la subiectele abordate, un blog poate fi refuzat intr-o campanie. Suntem o tara mica. Pe langa asta, avem 15-20 de bloggeri recunoscuti. Sunt putini si comunitatea este foarte mica.
Ai putine vizite? Scrie! Interactiunea ta e mica? Scrie! Considera-te un brand care are nevoie de promovare si are un buget zero. Nu te da batut! Scrie! Abordeaza o atitudine de bun-simt si fii civilizat. Scrie! Vorba aceea, “Nu e un sprint, e un maraton”.

Blogging-ul nu moare
Nu moare, se transforma. Intr-o forma sau alta, va exista mereu cineva care va scrie. Fie ca este vorba de micro-content sau de fraze intregi, accesul la internet este din ce in ce mai facil si dorinta de a fi informat din ce in ce mai mare. Dupa cum spunem, online-ul este o alternativa la emisiunile cu pitzipoance, publicatiile pline de incompetenti si site-urile care cersesc like-uri si share-uri.

Inca mai exista o comunitate nisata, inteleapta si care isi doreste sa ii vorbesti sincer, sa ii oferi ceea ce are nevoie. Scrieti, oameni buni. Daca eu nu o fac, scrieti voi. Sunteti mai pregatiti decat mine. Sunteti mai intelepti decat mine. Aveti mai mult timp decat mine. Scrieti si informati oamenii ca voi.

Eu ma intorc in spatele scenei, acolo unde imi place. Nu va faceti griji, va voi urmari si o sa va ofer aprecierea mea.