Dacă lucrezi în online, nu ai cum să nu fi fost măcar la o ediție de #bizsmscamp, la Pârâul Rece. O să încerc să fiu scurt și la obiect. În momentul în care ești anunțat “finalist” în tabără, se ridică 2 întrebări:
1. Cu ce așteptări mergi?
2. Cu ce ai plecat de acolo?

La întrebarea 2, evident, cel mai simplu răspuns ar fi “cu mașina”. Totuși, vreau să vezi dincolo de întrebările mele și de capacitatea de a privi subiectiv lucrurile. Eu, unul, nu am venit cu nicio așteptare. În toți anii în care nu am putut să ajung, mi-am făcut o părere despre ceea ce va fi acolo: libertate… de la birou, distracție, deconectare și licori magice.
Părerea a fost desființată din prima clipă în care am ajuns. Am fost surprins să văd dedicarea și energia unor oameni care muncesc pe brânci în organizare. Bineînțeles, raportând la activitatea și mediul în care prestez. Nu e ușor să ții în frâu peste 100 de oameni.

În plus, de la ultima tabără, am plecat cu o discuție fascinantă cu un om vechi în industria publicității clasice, așa cum îmi place să o numesc. El, din generația veche D’Arcy, și eu, din generația nouă socială, ne aduceam argumente care parte funcționează mai bine și cum o idee este expusă mai bine prin video. De la cum era pe vremuri în publicitate, până la momentele de “aha” de la finalul spoturilor video clasice.
Concluzia a fost că noua eră a internetului își seduce creativii și îi obligă să scoată multe materiale, din ce în ce mai lipsite de esență, dar cu o oarecare încărcătură emoțională… diluată. Sau așa îmi place mie să cred că am discutat. Oricum, au fost cam 4 ore de “dezbateri nocturne”, la o bere, în frigul crâncen al muntelui.

Asta a fost una dintre discuții. Poate nu atât de însemnată pentru unii, dar, pentru mine, a fost deschisă, constructivă, argumentată și logică. Asta face tabăra. Deschide minți și ochi, conversații și prietenii. Este, pe bune, așa cum numai o tabără poate fi: un mediu propice pentru a te scoate din mediul comod și călduț al biroului din București și a te lovi de asfaltul încins al drumurilor naționale. Bineînțeles, dacă vrei să se întâmple așa.

Să mai ieșim, din când în când, din zona de confort și să fim deschiși la critici, la păreri diferite și la feedback. Poate ne ajută în educarea publicului nostru, dar și a noastră, ca oameni activi din industrie. Să lăsăm criticile online și să le înlocuim cu discuții offline, cu esență și limbaj non-verbal.

Pentru că locurile la tabăra din vară sunt deja ocupate, dacă nu ai ajuns încă și vrei să vezi cu ochii tăi despre ce este vorba, tabăra din iarnă te așteaptă. Dă-i un mail Simonei, nu se supără. 🙂