Sunt un provincial. Am plecat din orașul natal, Buzău, pentru a reuși să mă angajez și să mă întrețin singur. Am declarat în nenumărate rânduri că acest oraș a fost ales pe principii raționale, în limitele cunoștințelor pe care le poate avea un elev de liceu cu aspirații.

Sunt persoane care au reușit mai mult decât mine. Acestea au muncit mai mult, și-au ales un drum în afara Bucureștiului sau României. Este vorba și despre o amică plecată în Amsterdam, un caz de reușită, pe baza forțelor proprii. Ca orice român plecat din țară, și această amică a încercat duminică să voteze. A stat la coadă 3 ore, într-un frig demn de o țară nordică și fără a se gândi la timpul ei liber, la serviciul ei, la ce are de făcut acasă.

votat

După cum spunea ea, au fost doar 5 ștampile în toată Olanda. Este de râsul curcilor să crezi că sunt doar câteva zeci de români pe teritoriul Olandei și că aceștia au primit tot ajutorul pentru a putea vota.

Încă două cazuri pe care le știu concret sunt din Londra, unde oamenii au stat la coadă 5 sau 7 ore și nu au reușit să voteze. După ce au mai stat încă o oră peste programul secțiilor de votare, chiar dacă au scandat că doresc să voteze, au fost trimiși acasă, fără să apuce să își exercite dreptul lor constituțional. Condițiile de a își exercita dreptul la vot le-a fost încălcat în mod flagrant, după cum spune și legea. A scris și Cristi despre acest lucru.

Eu am fost norocos în ziua alegerilor. Am reușit “să scap” cu ultima declarație pe propria răspundere, dar au fost alții care nu au mai apucat să voteze atât de repede în secția de votare din Liceul Șincai.

Mă bucur că cei care nu au apucat încă să pună ștampila pe un candidat au declarat că se vor întoarce și la turul doi. Sper să o poată face, iar voturile lor să conteze pentru binele nostru comun.