Suntem atat de ahtiati dupa tehnologie si tot ce este nou, incat uitam de caile traditionale, rudimentare; uitam de noi. Vrem sa avem telefoane destepte, tablete, laptopuri, cafetiere care citesc coduri de bare, aplicatii fel de fel, procesoare performante. Vrem aparate foto de ‘nspe mega-pixeli, masini cu multi cai putere si apartamente cu zeci de camere.

Ne dorim servicii rapide, comunicare eficienta si raspunsuri prompte. Vrem ca viata asta sa ne ofere simplitate si sa nu mai fim “obligati” sa ne straduim prea mult. Acest mix de tehnologie este atat de des intalnit si contagios incat ne luam dupa cel de langa noi fara sa ne punem intrebarile: “de ce?”, “pentru ce?”, “am nevoie?”. Tehnologia asta “maligna” ne omoara creativitatea si ne sfasie mintea. Ne lasa sa vegetam latent si lipsiti de personalitate pana cand vom imploda. Ne omoara visele. Uitam de mintile noastre pentru o bucata de plastic cu circuite si nici macar nu stim sa o folosim. Suntem atat de increzatori si increzuti in gadget-uri incat uitam sa avem incredere in oameni.

Se lasa o indoctrinare si o orbire a simtului orientarii peste bunatate de creier ce salasluieste in cutiuta aia de deasupra corpului. Offf…

Homo sapiens-sapiens, unde involuezi tu? Cautatorule de povesti, unde iti este imaginatia? Devoratorule de cultura, unde iti este apetitul? Ne lasam prada comoditatii si lejeritatii. Suntem influenti in mod negativ de tot ce este comun, banal, efemer. Ne miscam degetele firave pe tot felul de suprafete tactile ce nu dau altceva decat bataturi.

Sursa foto