Sunt murdar…
Sufletul mi-e pangarit de orasul asta gri si agitat. Inima mi-e impiedicata sa bata. Ochii imi sunt incetosati de fumul celor care dau foc culturii. Respir un aer greu si apasator, iar plamanii imi sunt sfasiati de fiecare firicel de aer. Picioarele sunt sfartecate de asfaltul ce ma inghite cu fiecare pas precum un nisip miscator. Bratele mi-au cazut din cauza poverilor impuse de societate.
(…)
Ma voi rupe de lume! Ma voi ridica. Imi vor creste alte brate. Trupul meu va fi inchinat naturii – ma voi hrani cu simplitate si voi deveni un demiurg pentru copacii plantati si campurile cu flori carora le voi da viata. Imi asez capul pe umeri si merg. Voi pune pas langa pas. Voi intinde mana. Voi atinge. Abia atunci imi voi da seama ca am ajuns. Ca am intalnit-o.
Ca m-a spalat marea!

Si te trezesti…

Si te trezesti cateodata ca pleoapele ti s-au desprins prea repede si ca lumina iti invadeaza durerea. Injuri printre dinti … in loc sa spui “Buna dimineata”. Bei un pahar de apa de la robinetul ce a adapat zeci de guri dintr-o casa ce nu este a ta. Sa nu te enervezi cand ai putea sa te impiedici de nisip si sa iti zdrobesti fata de valuri? Sa nu te enervezi cand tot ceea ce vezi sunt 4 pereti si un ecran de laptop? Cum sa nu injuri cand tot ceea ce vrei sa faci in aceste minute este sa asculti valurile. Asta este cea mai LIVE muzica pe care sufletul tau o poate percepe ca pe o simfonie a simturilor.

Musca-ti buzele si inghite in sec. Vrei sare pe piele si miros de alge. Vrei nisip intre degete si slapi rupti de atatea drumuri pana pe faleza. Vrei o bere rece pe o plaja ce geme de placere. Iti rupi o parte din neuroni si iti intinzi antenele pana acolo.

Parca deja simti aerul, auzi marea si te arde soarele. Abia acum ai ajuns. Abia acum te-a spalat!

Si te trezesti…