~~~ Ce e in neregula cu mine? ~~~

La o discutie matinala cu sinele despre chintesenta masculina in procesul de cautare a eterului eternului femin, mi s-a aprins un bec deasupra capului (chiar daca era soare afara si nu se prea vedea).

Mi s-a intrezarit ca fiecare barbat care isi cauta patul in dormitoare (si alte … si alte …)  a avut o “dereglare” a procesului de stabilitate relationala. Trebuie sa vezi asta pentru a deslusi nevoia de “a da cu flirt” din sadica razbunare “ba, p-a ma-tii”. Aici intervine si delirul post-trauma.

~~~ Cred ca ma place -> Primul sarut -> Dragoste ~~~

Chiar daca nu am fost un elev eminent, macar am fost iminent de sincer cu mine cand aveam o virgula pe suflet. Am ramas si corigent, dar a compensat cu mersul la olimpiada. Cam asa as descrie instabilitatea emotionala.

~~~ Cred ca nu ma mai place -> Prima cearta -> Despartire ~~~

Poti sa vezi foarte clar ca in preajma sfertului de veac petrecut ca fiinta exista o neliniste, o cautare, o combinatie de neuroni, care te impinge spre stabilitatea ce va sa vie. Pana atunci, trebuie sa te lupti cu demonii trecutului care te agata din cand in cand la o betie, la un moment de instabilitate psihica sau cand simti nevoia sa defulezi toate amintirile stranse.

De multe ori incerci sa iti construiesti un branding personal de otel si spui ca nimeni nu te poate da jos de pe piedestalul intangibil, dar…”te scapi” la un moment dat. Incepi sa dai din casa si spui cu sinceritate ca in trecut era mai bine… Un fel de dragoste dupa perioada comunista, stransa in nostalgia vremurilor in care “aveai ce pune pe masa”. Sau pe masina de spalat. Sau pe canapea. Sau in pat.

Nu de multe ori am auzit despre X ca s-a cuplat cu Y si ca acum nu mai exista plus (+) intre ei. Mneh! Daca  incepi sa iti aduni numele crezand ca poti obtine un egal (=) etern, te inseli. (Gluma nu foarte buna cu iz matematic).

~~~ O sa ii arat cum sunt acum. Ca m-am schimbat ~~~

Si atunci? Eu de ce fluier a paguba de cate ori vreau sa fluier? De ce te intorci in trecut de fiecare data cand te simti singur? De bou! D-aia! Esti ca o calugarita care se joaca cu tot felul de dildo-uri si jucarii sexuale. Asa se simte creierul tau in acele momente. Unora li se pare dragut ca vrei sa te intorci la ce ai avut. Isn’t that cute… But it’s wrong! Rascolirea prin gunoaiele memoriei te fac doar sa te murdaresti.

Ajungi sa te transformi intr-un zombie ambulant, manat de emotii false. Iti legumesti sentimentele fata de ceilalti si-ti pastrezi ce e mai bun pentru ea.

~~~
Ce-i inima? Mi-i foame! Vreau sa traiesc, si-as vrea…
Tu, iarta-ma, fecioara – tu, caprioara mea!
Mi-i somn. Ce nalt ii focul! Si codrul, ce adanc!
Plang. Ce gandeşte tata? Mananc si plang. Mananc!

~~~

Partea cea mai interesanta este atunci cand crezi ca te poti refugia. Si-ti gasesti Raiul si ambrozia, birtul si alcoolul, scaparea ta din lumea asta mult prea rautacioasa pentru sensibilitatea ta. “Am facut eforturi multe sa o uit. Am trecut prin toate acele cearsafuri ca printr-un purgatoriu! Pentru ea! Moartea caprioarei te-a facut sa plangi? Sa vezi povestea mea!”

~~~ Of, nefericita lume! Nu-mi meriti dragostea neimpartasita! ~~~

Ca tine sunt multi. Si mai multi sunt cei carora nu le pasa. Depinde de tine daca masa la care bei este una primitoare pentru berea cu prietenii. Prostii aia pe care i-ai lasat de fiecare data pentru ea. Ca s-o iei de la capat.

~~~ Sfarsit ~~~