Cand eram la Buzau (orasul meu natal) abia daca auzisem de blog-uri. Stiam ca e un “site” al unei persoane ce defuleaza vrute si nevrute in online. Nu intelegeam eu bine ce treaba are chestiunea asta. A! Da! Sunt din provincie. Sunt mandru ca nu m-am nascut intr-un oras mare. Asa am avut mai multe optiuni de dezvoltare si cunoastere. Si…da! Am venit in Capitala! Acum 6 ani. Am venit sa “fur locurile de munca ale bucurestenilor si sa ocup locurile la facultate” (auzita in Bucuresti, de la un bucurestean). Oare…cum mi-am permis? Pfff… In fine! Nu asta era subiectul.

OK! Blog. Uau! Ce curaj au oamenii sa isi scrie gandurile si sa poata fi citite de zeci-sute-mii! Admiram si inca admir cuvintele frumoase scrise bine. Un articol cu subiecte interesante, daca mai este scris si bine, merita savurat ca un trabuc havanez! Sunt foarte multi oameni cu “talent dactilografic”. Ii respect!

Exista si partea intunecata, sau cei care fac parte din “ordinul Sith” al blogurilor. Exista acei “hateri”. Acei oameni frustrati ce scriu de rau pe altii pentru a iesi in evidenta. Daca nu poti recurge la bunavointa, ii dai unuia cu tastatura peste dinti si il dobori. S-a mai dus unul si tu mai faci un pas. Dar cu ce cost? Pentru actul tau “terorist”, ajungi sa iti faci cel putin 5 inamici (plus ala care isi strange dintii cu farasul).

Am auzit ca un om din online (care isi poarta mereu picioarele, dar fara o anumita tinta) are o atitudine de “hater”. Lui i se pare interesant si obisnuit sa te legi de oricine…oricum, oricand. Bai…nu e chiar asa. Mai sunt si oameni cu tigle lipsa pe casa. S-ar putea ca ala sa nu fie in toane bune intr-o zi si o lasa dracului de omenie. Daca i se pune pata si iti rupe degetele…cu ce mai apuci sa apesi tastele alea obosite si pline de shaworma?

Nu sunt mandru de atitudinea asta, dar ti se umple paharul cand vezi pe cate unu’ cu mucii la nas care isi da si el cu parerea. “E democratie, ce libera mea exprimare vrei?”.

Eu zic asa: exista intotdeauna 2 variante ale unei povesti ce implica mai mult de 1 persoana! Daca “Ursul pacalit de vulpe” ar fi fost scrisa din perspectiva “roscovanei”, atunci ea ar fi spus ca a avut antecedente cu ursul: ca i-a furat mancarea cu cateva zile in urma, ca ursul a facut-o “pinata” la petrecerea de ziua lui, ca ursul e “hater”. Mna. Povestea poate ar mai fi avut cateva randuri care dadeau intelegere relatiei dintre urs si vulpe, dar nu le are. Exista o singura perspectiva si toata lumea a luat-o de buna.

Asa este si cu libera exprimare. Poti spune ceea ce simti, dar fa-o cu cap. Nu scuipa in oala cu mancare. Scuipa doar in farfuria persoanei care ti-a gresit!

Nu sunt eu mare caramida in zidul online-ului romanesc, dar incerc sa ma slefuiesc. Poate va veni un betiv sa se rezeme de acest zid si se taie in colturile mele. Urmatorul pas este sa ma injure si sa faca pipi pe tot zidul. In acst caz, s-ar putea sa ma desprind si sa-i cad in cap.

Roata se intoarce mereu.