Sunt momente in care incepe sa deschida ochii. Ii place sa creada ca are un ochi al mintii, al sufletului, al constientului absolut, care se deschide si, abia atunci, simte vibratia realitatii.

Fragil este un tanar nenascut care abia asteapta sa isi gaseasca o familie. Sta de foarte mult timp pe banca salonului de asteptare si isi musca buzele de nerabdare. S-a saturat de tot acest timp in care priveste in Vale si spera sa fie trimis catre o casa a lui.

Camera alba, cu ale sale lumini dumnezeiesti si reflectii aurii il cunoaste. Toata lumea de acolo il cunoaste.
Este cel mai vechi dintre ei, dintre cei care isi asteapta randul. De foarte multe ori a fost impresionat de situatia celorlalti din jur si i-a lasat sa mearga inainte. Si-a pierdut locul la coada, dar a facut-o pentru ca asa i se parea natural.

Acolo, langa ghiseul la care apare din cand in cand o umbra, are tot ce ii trebuie sa invete. Are acces la toata cultura celor din Vale. Are carti, are jocuri si toate raspunsurile. Ii are chiar si pe marii intelepti in Curte. Acestia se plimba cat este ziua de lunga si admira natura, cladirile, scriu, deseneaza, danseaza. Isi reiau activitatile pe care le-au trait.

Fragil nu a apucat inca sa traiasca. El este nenascut. Vrea sa mearga in Vale, dar nu poate pana cand umbra il va chema la ghiseu. Din acel moment, el poate sa coboare pe Firul Vietii spre Vale si sa isi intalneasca parintii. Acela este momentul in care isi va incepe viata.

Fragil nu are voie sa iasa in Curte. El trebuie sa stea in acea camera, ferit de cei care au avut sansa sa traiasca. El trebuie sa stea pur si fara de influenta. A facut sacrificii mari, dar nu ii pare rau. Este din fire docil. Nu vrea sa ceara mai mult decat i se da si nici nu vrea sa primeasca mai mult decat cere. Sta si asteapta.

Au trecut multi ani si, in Vale, au fost multe inundatii si furtuni. Multe cutremure si multe incendii. Usor, cicatricile au inceput sa se ascunda de pe pamantul batatorit de pasii oamenilor, dar, o fire atenta ca a lui Fragil, nu are cum sa nu remarce suferinta pe care o indura fiecare fir de viata si fiecare chip de lut.

Isi spune in fiecare zi ca va fi o fire mai buna si ca va invata tot ce trebuie sa stie. Nu va iesi din cuvantul Invatatorului si va incerca sa demonstreze ca merita sa traiasca alaturi de o familie doar a lui.

choice

Credea ca timpul pe care si l-a luat ii va fi suficient sa fie ales sau sa aleaga.
Din pacate, Timpul este singurul sau dusman. Cel mai temut. Cel care ii chinuie sufletul si ii omoara rabdarea. Ii amorteste simturile si ii intuneca judecata. Timpul l-a facut sa gandeasca. L-a facut sa analizeze si sa isi puna intrebari. Citeste. Cauta raspunsuri. Cu fiecare varianta de raspuns, ii vin in minte alte intrebari. Se chinuie in propriile ganduri si isi formeaza o parere gresita despre tot ce il asteapta: razboaie interioare, conflicte de interese, lupte de convingere si trageri de inima.

Isi asteapta randul sortit esecului de a face alegerile pe care le-au facut cei care au coborat in Vale inaintea lui. Nu poate trai cu acest chin si inima ii freamata. Ii este frica sa nu fie el cel care va da foc cetatilor, cel care va porni razboaie sau cel care va frange alte inimi. Isi da seama ca poate sa ajunga foarte usor in locul celor defaimati – doar prin alegere. Alegerile sunt cele care ii vor calauzi Firul vietii si cele care vor schimba destine – pe al lui si pe ale celor din jur.

Dupa tot ce a invatat, dupa toate cunostintele pe care le-a acumulat si dupa toate indrumarile inteleptilor, acum isi doreste sa nu fi stiut aceste lucruri. Isi doreste sa uite, sa inceapa de la zero, sa nu ii fie frica. S-a inchis mult prea mult in el si si-a dedicat tot timpul gasirii raspunsurilor.

Dorinta i se indeplineste. Paseste pe culoarul alb spre vale, cu vocea umbrei care inca ii rasuna ii urechi. Este tot ce stie. Numele familiei lui si strigarea catre viata. In curand va uita totul si se va naste. Va putea trai. Va putea face alegeri.