Deschid televizorul si ma uimesc! De 6 ani nu mai am “cutia magica” in casa si pot spune cu mana pe inima ca imi este mai bine. Toata informarea vine de pe internet si din recomandarile prietenilor. Cand mai prind telecomanda, zapez si ma uimesc din ce in ce mai mult: clasa politica se balacareste in public, sunt promovate non-valorile, nu-stiu-ce-vedeta si-a luat o masina mai scumpa decat bugetul pe un an al unui judet din Romania, o emisiune care indobitoceste poporul debiteaza incontinuu porcarii, un profesor a fost luat la picioare de catre propriul elev, autostrada inca nu este gata… s.a.m.d. (…)

Dupa ce ne turnam cenusa in cap, mai facem si mare valva si aratam cu degetul spre aceste non-valori care ne eticheteaza, care pot fi preluate de tarile vecine si care ne fac sa ne incuiem intelectul intr-un dulap batut in cuiele mediocritatii. Vreau sa traiesc intr-o tara decenta! Vreau ca valorile noastre, oamenii care muncesc si isi castiga simpla existenta sa fie recunoscuti. Vreau ca oamenii cu adevarat interesanti, intelectuali si care au ceva de spus sa fie cu adevarat un “trend-setter” pentru tara asta plina de stiri mizere, inventate si realizate pentru “mitici”. Parca ne tampim din ce in ce mai mult. Cat de “inchis” as fi in lumea mea, cu oamenii OK din jurul meu, nu am cum sa nu dau peste rautatile gratuite ale acestui popor! Vreau sa am un model pe care sa il urmaresc, vreau sa pot invata ceva de la oameni care impartasesc povesti si care isi fac cu drag meseria. Din pacate, acesti oameni nu vor sa iasa in evidenta. Nu vor sa isi spuna povestea. Nu vor sa se lase calcati in picioare de aceasta masa de ascultatori de manele, cu lanturi la gat si care se raporteaza doar la masina pe care o conduc si la hainele care stau agatate pe ei.

Online-ul? Pai… Mediul online este gazda unor orgii neuronale disgratioase. Pe cat de OK sunt unele lucruri, pe atat de usor pot fi calcate in picioare in aceasta societate nascuta si crestuta in reguli deja impuse (inainte de a ne naste).

Si acum ca am defulat cat am putut, sa ajung acolo unde doream. La “Eurofâssion”.

Sa o spun clar! Mie mi-a placut piesa asta!

Imi place de Cristina. O admir pentru vocea si talentul ei. Se vede ca este inconjurata de oameni minunati si muncitori si a reusit sa scoata o piesa decenta, frumoasa si cu versuri faine. Imi pare rau ca nu a ajuns in finala Eurovision 2013. Pacat. Au mers mai departe niste “artisti” si niste “slagare”… sa le spunem cusururi ale industriei muzicale.

Chiar daca abia acum, “la final de razboi”, am ales sa scriu si eu acest post, asta nu inseamna ca nu o sa le arat respectul celor din Trupa ABCD sau ca nu o sa mai auzim de ei. In spatele acestor oameni sunt doi oameni inteligenti: Gabriel Maga (VUNK) si Gabriel Balan (Mayer Vira) care stiu sa isi faca treaba foarte bine.

“La final de razboi, vom ramane doar noi cu cerul tras peste noi”!