Din momentul în care am ales calea agenției de publicitate și până acum, pot spune că am reușit să asimilez informații din mai multe puncte de vedere, de la oameni diferiți și nevoi diferite. Fiecare agenție are ritmul ei, genul ei de angajați și tipuri de clienți la ale căror briefuri se răspunde particular și personalizat.
Concluzia până acum este una foarte simplă: modul în care este tratată creativitatea este una standard și aliniată la efortul comun. Aș putea spune chiar că unele prezentări și idei sunt la fel de regionale ca folosirea substantivului “papuci” la tot ce înseamnă încălțăminte.

Apar și idei bune, bineînțeles, nici nu se exclud. Doar că acest echilibru este dat de creativitatea pilonilor de susținere, iar interacțiunea trebuie să fie una foarte bună în cazul în care dispare unul dintre ei. Dinamica și inerția date de aceste sclipiri trebuie să împingă tot mai sus standardele, nu doar să bifeze multele task-uri zilnice.
Nu cred că ești impertinent și rebel absolut dacă după fiecare brief sau task primit îți pui întrebarea “De ce?”. Până la urmă, din această întrebare învățăm și ne dăm seama dacă răspundem unor nevoie ale consumatorilor dau doar la orgolii de publicitari.

Era inchiziției nu a apus, ci doar s-a adaptat, transformând niște minți sclipitoare în mercenari. Da, ne facem cu toții treaba bine, dar din ce perspectivă? Cum privești acest subiect și cum poate fi el evaluat? Cred că uneori uităm cauzele pentru care luptăm și îmbățișăm acest domeniu cu nostalgia anilor de glorie ai advertisingului.

Sursa foto: James Pond for unsplash.com