In fiecare seara, el se roaga sa creasca si sa priveasca totul de peste bariera copilariei.
Ceea ce nu il invata nimeni, este ca atunci cand treci de acel prag, nu mai este cale de intoarcere. Dupa ce ochii se incetoseaza, singurul liant este amintirea.

Incercarile noastre de a seduce cursul vietii si a-i oferi drept ofranda jocurile copilariei, ne-au blestemat cu viata de adult. Amintirea trezeste copilul, al carui suflet nu este pangarit de valorile materiale.

Amintirile copilariei vor ramane franghiile de legatura intre oamenii ale caror destine s-au despartit. De cele mai multe ori, intre ei, comunicarea si-a spus ultimul cuvant.

Breaza

Intors pe meleagurile copilariei, vad cum timpul si-a ascutit buzduganul pe destinele oamenilor, dar si pe relieful parca incretit de trecerea anilor. Da, am muscat din marul cunoasterii si m-am lepadat de acest loc minunat. Mi-am pierdut aripile copilariei si m-am desprins de radacini.

Abia dupa ce ma intorc aici imi dau seama de ceea ce am pierdut. Poti sa ii spui “intoarcerea la origini”. Este momentul de pura constientizare si trezire a simturilor.

Creta sfasiata de asfaltul incins parca musca din destinul copilului care abia asteapta sa iasa primul, fara greseala, din acest joc. De la aruncarea primei pietre, doar el poate controla ce se va intampla.

Jocul de sotron este procesul de incheiere al copilariei. Trasarea liniilor destinului, gasirea pietrei norocoase si agilitatea in terminarea jocului duc la transformarea ireversibila a copilariei.