De obicei, cât mai departe. Încearcă să scape, să fugă și să se de deconecteze. Să lase în spate tot ce le aduce aminte de ceea ce au făcut, vor să uite și să fie uitați. Își doresc să scape de deadline-uri urgente și de task-uri inutile.
De cele mai multe ori, pleacă mânați de frustrări și vor să critice toată industria. Nu-i mai interesează consecințele și vor să defuleze până când capul le este gol. Și fac asta cu satisfacție.

Dar fix aici este problema. Acești oameni pleacă pentru nu sunt ascultați, pentru că au anumite așteptări, pentru că vor să facă lucruri.  Retezarea picioarelor este o practică destul de des întâlnită în advertising. Prima dată îți vor reteza picioarele, iar apoi în vor transforma ideile în mop. Scuză-mi limbajul peiorativ, este folosit pentru dramatizarea situației.

Agențiile caută din răsputeri să găsească noi forțe de muncă, dar sunt tot mai puțini cei care vor să ajungă în acest domeniu creativ, liber, prietenos și pus pe petreceri.
Astfel, e un cerc vicios. Cei cu experieță pleacă, iar cei mici nu mai sunt atrași de domeniu. Sau, dacă sunt atrași, nu mai pot îndura câte au îndurat ceilalți. Nu mai vor ore suplimentare neplătite, deadline-uri cu termenul “ieri” și clienți/ șefi care să-i umilească.

Gravitatea situației stă în cunoașterea acestor abuzuri din partea agențiilor și nimeni nu face nimic. Totuși, toate astea vor avea un sfârșit, deja se văd primele semne: nu mai sunt oameni cu experiență pe piață.